OK
X
loc comun
Parte de vorbire:
locuțiune nominală
Etimologie:
1.
idee
care
apare
la
mai
mulți
sau
la
toți
în
același
fel,
banalizându-se
prin
deasa
ei
întrebuințare.
2.
idee
uzată
sau
reluată
la
nesfârșit.
topos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gr. topos)
1.
loc
comun
într-o
creație
literară,
într-o
literatură
etc.;
idee,
temă,
modalitate
de
tratare
comună
mai
multor
creații
literare
aparținând
aceluiași
gen,
aceleiași
sau
mai
multor
literaturi.
truism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. truisme)
1.
adevăr
prea
evident
și
inutil
de
afirmat;
adevăr
banal,
evident,
loc
comun.
2.
banalitate
sau
clișeu.
diafazie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. diaphasia)
1.
(lingvistică)
variația
de
limbă
în
funcție
de
contextul
situațional
în
care
are
loc
comunicarea.